New to site?


Login

Lost password? (X)

Already have an account?


Signup

(X)

Mai există scenă după ecran?

Mai există scenă după ecran?

Teatrul este, pentru iubitorii, consumatorii și producătorii de teatru, un proces de educare, un stil de viață, un părinte, iar scena este căminul în care ei cresc. Însă într-o societate ce valorează filmele și prestațiile ultra-editate, mai poate supraviețui acest „acasă” al teatrului?

Adevărul este că sunt mai mulți români cinefili care preferă confortul propriului cămin față de plăcerea de a frecventa teatrul. Potrivit Barometrului de Consum Cultural 2014, 18% din tineri mergeau de câteva ori pe lună la spectacole de teatru, în timp ce 58% se uitau la filme zilnic. Motivele oamenilor pentru a nu merge la teatru se învârt în jurul frazelor: „nu am timp,” „nu știu dacă e bun” și „durează prea mult”. Personal, consider că orice spectacol poate fi unul bun. Pentru a demonstra acest fapt, propun un exercițiu cu eficiență 100%: lasă-ți persona online în geantă, împreună cu telefonul, iar timp de o oră, două, să fii în prezent și să te bucuri complet offline de derularea spectacolului din fața ta.

O să observi, după nu mult timp, adevărata magie a teatrului, după cum o descrie și Gabriel Dumitrescu, actor la trupa de teatru Brightside Drama București:

„Atunci când joc mă simt foarte bine și vreau să le transmit și celorlalți același sentiment. Îmi place să-i fac pe oameni să nu-și amintească de noțiunea timpului, să se uite la mine cum joc și să plece cu gândul că: « Stai, a trecut o oră? »”

Gabriel, împreună cu alți tineri din România care aleg să-și petreacă timpul liber pe scenă, a doua lor casă, reprezintă speranța la repopularizarea mersului la teatru. Pe an ce trece, din ce în ce mai mulți tineri se alătură acestei mișcări prin care publicul adolescentin e încurajat să consume și să creeze poveștile pe care ei vor să le vadă pe scenă.

Standardele privitoare la ceea ce consumăm se schimbă cu timpul, același lucru întâmplându-se și cu teatrul. De la rolă de film la CD-uri, de la pânză la artă conceptuală,  o artă nu trebuie să moară pentru a se naște o alta. Generațiile viitoare speră să învie această artă pierdută și pentru a ajuta acest plan, fiecăruia dintre noi îi revine datoria să încerce să aprecieze centrele de cultură din jurul său.    

Articol scris de Sabrina-Ioana Dâscă

Tags:

    Related Posts
    Leave A Comment

    Leave A Comment