New to site?


Login

Lost password? (X)

Already have an account?


Signup

(X)

Blog

De la recunoștință la adevăr -Dezvoltare personală în rândul adolescenților-

“Dăruiește-i persoanei pe care o iubești aripi pentru a zbura,
rădăcini pentru a se întoarce și
motive pentru a rămâne.”
-Dalai Lama,
“șef” spiritual al Tibetului

Persoana pe care eu o iubesc esti chiar tu. Acest articol iti este dedicat tie.

Adolescența este exact ca o mănușă de box învelită în catifea: este un capitol atât de important în cartea vieții noastre, dar of…trecerea asta de la adolescentul necopt la adultul responsabil nu este deloc una lină pentru că este un concept al vieții cu totul și cu totul nou. Unii oameni aseamănă adolescența cu o pasăre ce zboară fie cu capul în nori, fie prea aproape de pământ. Alții o înțeleg prin intermediul sentimentelor: râsete, lacrimi, certuri, împăcări, nebunii. Adevărul este că adolescența reprezintă de fapt ce vrei tu să fie, însă este cu certitudine etapa vieții menită formării amintirilor și trăirilor extreme. Problema își face apariția atunci când uităm că suntem tineri și că timpul e limitat. Uităm ceea ce vrem noi cu adevărat și dăm vina pe viață. Uităm că nu noi suntem cei limitați, nici măcar de societate.
Faptul că aud des de la prietenii mei afirmații cum ar fi “Nu am facut nimic azi.” sau “Mă simt inutil.”, mi-a amintit de cum obișnuiam să percep lucrurile și m-a inspirat să scriu acest articol. Nu le știu pe toate, dar știu că etapa cea mai dificilă prin care trebuie să treci de unul singur, este de fapt, cea în care identifici datele problemei tale -identificarea sentimentului/ lucrului care te macină.
Așadar, de astăzi nu trebuie să mai crezi minciunile pe care vocile din capul tău ți le repetă, căci, cu ocazia izolării, am o dublă provocare pentru tine. Prima este simplă: să tragi un ochi pe acest articol. A doua este și mai simplă…

-ECHILIBRUL-
“Secretul vieții este echilibrul,
iar absența acestuia înseamnă distrugerea vieții.”
-Inayat Khan,
fondator al sufismului

Dacă tot suntem prinși în perioada aceasta, în care toate școlile sunt închise deoarece “așa-zisul” virus a pus stăpânire pe planetă, m-am gândit că nu ar fi rău să-ți reamintesc niște noțiuni de bază din matematică: teorema și axioma. Teorema reprezintă o afirmație al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. Pe de altă parte, axioma reprezintă un adevăr matematic care nu necesită o demonstrație. Am constatat că cei apropiați nouă ne vor spune mereu să fim fericiți când ne simțim triști, să zâmbim când plângem, să ne calmăm când suntem nervoși, dar fără să ne explice de ce. Cu toate acestea, este un lucru normal. Oamenii din jurul nostru ne vor binele, vor să ne ajute cumva, însă foarte mulți dintre ei aplică în mod instinctiv, poate inconștient, “acel ceva” pe care îl voi numi Metoda Axiomei. Eu însă, vreau să abordez lucrurile puțin diferit și să ofer o nouă perspectivă, aș putea spune chiar o gură de aer proaspăt. Astfel, m-am decis să pun accent pe cealaltă metodă, cea care este lăsată mai frecvent în umbră. Probabil ați ghicit, făceam referire la Metoda Teoremei. În mod evident, aceasta se bazează pe definiția teoremei, cea pe care ați citit-o adineauri. Este adevărat că trebuie să ne concentrăm energia pe emoțiile pozitive, dar unii dintre noi avem nevoie de puțin mai mult de atât. Avem nevoie de răspunsuri la anumite întrebări, în cazul de față, de o demonstrație care să dovedească că teorema e adevărată. Pare complex, dar nu este deloc așa. Pivotul în jurul căruia se învârt problemele noastre, ale adolescenților, este regretul. Regretul că ieri am mâncat Nutella în loc de compotul făcut de bunica, regretul că acum două săptămâni am cumpărat o pereche de adidași roz care nu se potrivesc cu nimic din garderoba mea, regretul că nu am ieșit mai mult afară când am avut ocazia. În cazul de față, acesta este rezultatul “gândirii intensive” sau cum ar spune englezii, procesului de ”overthinking”. Nu intenționez să-i aduc vreo ofensă răposatului Napoleon Hill (autorul unor clasice în lumea cărților de dezvoltare personală, printre care “Think and Grow Rich”) dar consider că puterea spirituală nu constă întotdeauna în actul gândirii. Nu trebuie să creezi o hologramă analoagă trecutului tău, nu te forța să gândești în mod excesiv, și așa, chit că nu îți dai seama, în fiecare zi noi oamenii avem cel puțin 60000 de gânduri. Știu că acum crezi că aberez, până la urmă, pentru a deveni un om respectat trebuie să înveți să fii responsabil și, mai ales, să fii rațional. Cu toate acestea, a fi rațional nu înseamnă să gândești în continuu sau să-ți faci încă 5 planuri de rezervă, în cazul în care lucrurile nu decurg cum dorești tu. A fi rațional înseamnă să știi să rezonezi cu propriile gânduri. Tot ce ne înconjoară, conform legilor fizicii, este alcătuit din energie. Îți vine să crezi sau nu, acest lucru este aplicabil și gândurilor. Noi adolescenții trecem printr-o perioadă în care emoțiile ne sunt accentuate, avem mai multe momente decât oricine altcineva în care ne simțim neînțeleși, confuzi, singuratici, ca și cum am fi unicii pe Pământ. Pe lângă asta, mai avem încă un obicei greșit și enervant, anume cel de a trece mai repede de la o stare de bucurie la una de tristețe, când de fapt ar trebui să fie invers. După cum am spus, și gândurile sunt alcătuite din energie. Într-o secundă poți să te gândești la fluturași roz, iar în următoarea la nota aia nașpa la chimie. În felul ăsta, o să trăiești într-un cerc vicios: vrei o schimbare, încerci să o faci, apar gândurile negative, atragi energie negativă și renunți. Așadar, în mod evident, noi nu ne putem baza încă pe idei. Este normal, nu suntem destul de pregătiți și chiar dacă am fi, nu ar mai exista niciun farmec. Ceea ce ar trebui să facem acum este să ne bucurăm de viață. În cazul în care greșim, să ne cerem scuze de la Univers și să conștietizăm. Totuși, fii atent. Conștientizează, nu trăi cu greșelile pe conștiință. Până la urmă, odată ce acțiunea a avut loc, nu mai e loc și de regrete. După cum am spus și în incipit, timpul nu este mereu de partea noastră și ne poate lua prin surprindere în orice moment, într-un mod mai mult sau mai puțin plăcut.
Pe de altă parte, odată ce ai reușit să lași regretul la o parte și să conștientizezi, deja ai făcut primul pas pe calea cea bună. Ți-ai mai mărit nota cu 2 puncte. O să mă crezi dacă iți zic că drumul nu e atât de lung și că mai ai încă puțin până ajungi la destinație? O să mă crezi dacă iți zic că mai există o metodă -pe lângă cea de a gândi- prin care vei reuși să atragi echilibrul, lucrurile frumoase și adevărul în viața ta?…

“Mulțumesc atât de des, încât ai zice că sunt un om nebun.”
– Prince Ea,
rapper și activist

Uite și marele “secret”: Nu trebuie să te chinui să te conectezi cu frecvența recunoștinței, nu trebuie să îi demonstrezi că ești cel mai bun. De fapt, nu trebuie să faci mare lucru, doar… nu le acorda atenție “oamenilor serioși” din mintea ta. Stagnează, căci aceștia au tendința să-ți reamintească defectele tale, greșelile pe care le-ai săvârșit. Dar, sincer acum, procesul de conștientizare, de acceptare, de învățare are un farmec aparte. Până la urmă, ne-am născut ca să fim reali, nu perfecți și…ce sens ar mai avea o poveste sau un film dacă ne-ar dezvălui de la început că protagonistul s-a perfecționat, în loc să ne prezinte evoluția treptată, propriu-zisă a acestuia?
Nu te panica dacă nu o să reușești din prima. Acordă-ți timp. Țin să menționez și faptul că această frecvență nu pleacă nicăieri. E chiar acum, la ușa ta, așteptând să o inviți înăuntru. Îți promit că nu se joacă de-a v-ați ascunselea, nici nu se clatină. Nu face nimic altceva decat să iubească, să împărtășească și să ofere binecuvântare.
Nu uita niciodată: mulțumește. Pentru orice.
În primul rând, mulțumește-ți ție. Multumește-ți pentru ceea ce ești, pentru ceea ce ai. Mulțumește pentru tot ceea ce ai învățat în trecut. Mulțumește tuturor întâmpărilor care te-au format.
Apoi, mulțumește familiei, prietenilor, oamenilor din jurul tău, celor care au participat activ la procesul tău de evoluție.
Nu în ultimul rând, mulțumește “banalităților” : rezultatelor neașteptate la școală. Mulțumește-i mamei tale care îți spune de 3 zile să-ți faci ordine în cărți sau profului pe care l-ai detestat toata generala…
Mulțumește de parcă ai fi un om nebun. Transformă o zi simplă într-o misiune de explorare a miraculosului. Astfel, vei ajunge la Adevăr.
Așadar, la rândul meu, îți mulțumesc că ai citit acest articol. Înseamnă enorm pentru mine și sper că ți-a schimbat, măcar puțin, anumite viziuni.

Articol scris de Mara Zaharia.

Tags:

    Related Posts
    Leave A Comment

    Leave A Comment