New to site?


Login

Lost password? (X)

Already have an account?


Signup

(X)

Blog

Omul de lângă tine

Omul de lângă tine. Cine este? Ce rol are?  De ce apare în viața noastră? Ei bine, pentru fiecare dintre aceste întrebări pot fi găsite mai multe răspunsuri, în funcție de perioada din viață despre care vorbim, de conjunctura în care ne aflăm și poate chiar și de hazardul nostru personal și de destinul fiecăruia. Fiecare dintre noi este un ca un puzzle unic, cu piese în plus sau în minus, oamenii care apar în viața noastră, putând reprezenta piese care ne lipsesc sau lăsându-ne cu piese lipsă, pe care nu le vom mai putea găsi, rămânând pierdute sub straturi de praf.

Dar, deși aceste întrebări pot avea răspunsuri diferite, se poate totuși observa un tipar care este suficient de general încât să poată fi luat în discuție. Găsind acest tipar am reușit să stabilim cine sunt, de ce sunt și cum sunt oamenii care apar treptat în viața noastră, permițându-ne, cu o oarecare îndrăzneală să trasăm granițe temporale între etape ale vieții, pentru a  ne face ordine atât în scris cât și în gânduri, astfel încât, după calculele noastre, până la finalul articolului vom putea răspunde împreună la toate aceste întrebări. Așadar hai să trecem peste introduceri și să începem cu începutul, dând peste cap timpul și spațiul și făcând o călătorie în trecut, până la…

Primii ani de viață

Primii ani de viață. O perioadă pe care o ținem minte doar vag, în care ajungem să facem cunoștință cu lumea din jurul nostru și în care ne formăm primele relații interumane. În mod firesc, cele dintâi persoane pe care le vom cunoaște sunt părinții noștri, oameni permanenți, care ne vor influența foarte mult și ale căror alegeri vor stabili felul în care creștem, educația pe care o vom primi și, pentru o anumită perioadă de vreme, chiar și ceea ce facem în viața de zi cu zi. Putem considera părinții drept stâlpii de susținere de care ne ajutăm atunci când facem primii pași, drept oamenii care ne sunt atât primii prieteni cât și primii profesori, care ne ceartă, ne iartă și ne iubesc necondiționat. Părinții își pun amprenta asupra noastră prin felul în care ne cresc și ne educă,  influența lor fiind resimțită încă din primii ani de viață ai unui copil, abordarea lor în ceea ce privește creșterea noastră având capacitatea de a ne modela temperamentul și de a stabili primele noastre trăsături de personalitate. Astfel ajungem să fim diferiți unii de ceilalți încă din perioada copilăriei, când universul nostru se lărgește și aceste deosebiri ajung să se remarce din ce în ce mai pronunțat, atunci când ajungem pentru prima dată la școală, unul dintre primele medii sociale în care ne vom afla , unde apare în viața noastră o nouă categorie de persoane, ci anume prietenii.

 

Copilăria

Și când am păşit pe porțile înalte și negre ale școlii, am intrat în lumea nemărginită și multicoloră a copilăriei. Cu ghiozdănelul plin cu sfaturi, dorință de cunoaștere și mult curaj, începem să ne amestecăm printre oamenii mici asemenea nouă și să lăsăm lumea serioasă în spate. Este perioada în care lumea ni se arată și începem să o îmbrățișăm cu timiditate. Când oamenii de lângă noi devin mai mulți și ne aventurăm împreună. Cu toate că de multe ori suntem luați de valul noutății, mereu știm că oamenii mari, vechi ne țin de mână și nu ne lasă să ne lovim prea tare. Încă de la șosețelele pe care urmează să le purtăm și până la pachețelul de la școală, ajungem să ne formăm călăuziți de cei de lângă noi. Legăm primele prietenii, care par să dureze la nesfârșit, și totul în jurul nostru prinde viață. Casa, școala, florile din grădină, personajele din basme, devin parte din universul nostru si noi din al lor. Astfel, toți împreună, oameni serioși și oameni veseli, scriem primele rânduri din povestea noastră, care în final se dovedesc a fi… cele mai fericite.

 

Între copilărie și adolescență

Perioada dintre copilărie și adolescență, anii în care lumea ajunge gradual să capete și alte nuanțe decât cele de roz, o perioadă ciudată, plină de nesiguranță, de transformări și în care ajungem să facem cunoștință cu realitatea, putând fi considerată o perioadă de tranziție care desparte două lumi diferite. După ce perioada plină de inocență și de frumusețe a copilăriei trece și începem  să ne apropiem de anii tumultoși ai adolescenței ajungem să facem cunoștință cu două tipuri de oameni, care au roluri diferite în acest drum  al nostru spre maturizare: Persoanele care vor face acest ,, drum„ să fie mai ușor, acestea ajungând să ne devină prieteni buni, care vor fi lângă noi chiar și în momentele dificile și persoanele care îl fac și mai greu decât  este deja. Acest al doilea tip de persoane ne ajută să căpătăm experiență, să devenim mai rezistenți și mai atenți în fața încercărilor vieții, să trecem peste naivitatea din copilărie și să avem grijă la persoanele din jurul nostru, acest lucru fiind de mare ajutor în următoarea perioadă de viață, aceasta fiind adolescența.

 

Adolescența

După ce am făcut cunoștință cu realitatea, am început să ne lovim de ea. Ne-am detașat de persoanele din copilărie și am început nu doar să căutăm, ci să și înțelegem. Oamenii de lângă noi încă vin și pleacă și ajungem, odată cu trecerea timpului, să fim suma lor. A tuturor oamenilor care lasă o urmă în viața noastră. Devenim indivizi cu credințe proprii, desprinzându-ne de oamenii mari care stăteau în spatele nostru mereu. Începem să luăm decizii singuri și ne conturăm personalitatea și visurile. Apar primele dezamăgiri și primele realizări. Primele momente în care simțim cu adevărat să trăim. Suntem într-o stație de metrou, pe un peron, unde lumea se mișcă haotic în jurul nostru. Diversitatea de oameni care urcă și coboară ne fascinează și apar primele amalgamuri de sentimente care ne copleșesc. E o dezordine frumoasă în care gândurile noastre aleargă spre nicăieri, ajungând în final să ne lăsăm ghidați de ceea ce simțim. În adolescență, această descoperire pusă cap la cap cu harababura de sentimente și toți oamenii cu care ne intersectăm, formează cuprinsul poveștii noastre. Punctul culminant care ascunde cele mai frumoase amintiri și care ne pregătește pentru momentul în care vom deveni și noi oameni mari.

 

La sfârșitul călătoriei noastre

Călătoria a luat sfârşit şi am revenit în prezent. Încheierea acestei retrospective în timp a avut ca scop găsirea unui răspuns pe care vi-l aducem astfel: fiecare dintre noi este un individ unic cu un basm unic pe care îl scrie în decursul vieții sale. Dar nu face asta singur, ci împreună cu omul de lângă el. Astfel devine suma tuturor sufletelor şi ale experiențelor pe care, le-a trăit şi le va trăi, căci cele relatate de noi, sunt doar pregătirile pentru ceea ce se află la finalul lor. Viața de om mare.

 

Articol scris de Luca Ghimiș și Alexandra Bordeanu

Tags:

    Related Posts
    Leave A Comment

    Leave A Comment