New to site?


Login

Lost password? (X)

Already have an account?


Signup

(X)

Blog

Cei mai buni dintre cei mai buni – Câștigătorii ediției 22 I.D. Fest

Cei mai buni dintre cei mai buni – Câștigătorii ediției 22 I.D. Fest

17 septembrie a adus emoții în rândul actorilor amatori din toată țara ce s-au adunat în fața ecranului telefonului sau al laptopului, singuri sau cu întreaga trupă în spate, să urmărească premierea online a celei de-a 22-a ediție I.D. Fest. Din Bacău, București, Brașov, Botoșani, Constanța și Timișoara, am aplaudat cu toții în sincron la tragerea cortinei virtuale. 

S-a dezbătut mult, atât de către spectatori dar mai ales de juriu: ”Cine a fost cel mai expresiv?” , ”Cine a avut cel mai bun decor?” , ”Cine a transmis cel mai bine mesajul piesei?”. Fiecare a ajuns la concluzii diferite, dar știm deja că gusturile nu se discută.

Află care au fost toate cele 12 spectacole și spune-ne care este favoritul tău!                                           

http://idfest.ro/2021/09/10/editia-22-i-d-fest-se-intoarce-acasa/

Descoperă cum se simte victoria direct de la actori, regizori, scenografi și traducători!                                                                             

Ei sunt cei care au reușit să transmită emoția teatrală cel mai bine, din perspectiva profesionistă a juraților:

  • Cel mai bun spectacol: Victory of Art București

”Spectacolul “El Muro” este menit să tragă un semnal de alarmă asupra lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Un spectacol despre ziduri, bariere, piedicile dintre noi, dintre oameni, dintre semeni, dintre generații, dintre popoare. Un spectacol de teatru-dans creat cu o generație de adolescenți ca un strigăt către sufletul lumii – un spectacol actual, și totodată atemporal, cu o forță asemănătoare tăcerii care sparge pereții și dărâmă zidurile.

„Spectacolul s-a născut acum câteva luni, când am început să ne adunăm la cursurile de teatru-dans cu Paul Cimpoieru și punând fiecare ideile noastre cap la cap, a creat fiecare niște momențele, ne-am gândit ce să păstrăm și ne-am trezit cu un super spectacol. Între noi ca echipă este o super atmosferă, lucrăm cu bucurie, venim cu drag la repetiții, abia așteptăm spectacolele, ne punem tot sufletul pe scenă.

Când a început Festivitatea de Premiere la I.D. Fest chiar eram într-o repetiție pentru ”El Muro”. Am luat o mică pauză și ne-am așezat toți în fata ecranului de la telefon. Stăteam toți cu sufletul la gură, iar când a apărut “El Muro” pe ecran la Trofeul I.D. Fest, am început să urlăm toți, am sărit în sus, ne-au dat lacrimile de bucurie. A fost minunat, ne-am bucurat enorm. Experiența I.D. Fest a fost superbă pentru noi! Abia așteptăm să revenim și vă mulțumim mult!”

  • Cea mai bună regie: Gherghel Daria (A.C.T. Bacău)

”M-am simțit ca o soră mai mare pentru trupă, simțeam că doar le dau sfaturi ca să-și construiască singuri piesa, nu că le fac propriu zis regia. Membrii trupei fiind și persoane cu care mă cunosc și cu care sunt foarte bună prietenă, majoritatea repetițiilor au fost caterincă și pe deasupra și productive. 

Textul ”Furtul de pe strada Scurtă” este unul foarte static și mult prea puțin oportun. Ca să iasă ce a ieșit din el a fost nevoie de tăieri de text în exces, adăugiri din alte texte ale lui Dumitru Solomon, băgat glume și chestii cât să fie înțelese, schimbat, tăiat și băgat personaje, și toate astea doar ca să rezolvăm textul. Nu mai zic de decor și toate celelalte. 

Premiul pentru Cea mai bună regie nu l-am simțit cum aș fi crezut. Adică da, m-am bucurat. Dar doar puțin, așa, pe la colțul gurii, nu mă gândeam decât la faptul că se poate mai bine și e loc de crescut, de progres, de evoluție. Deci… m-a pus cumva pe muncă și mai tare.”

  • Cea mai bună scenografie: Eduard Biliboc (Nobody’s Group Bacău)

”În cadrul realizării scenografiei spectacolului ”ADN” am avut parte de o provocare interesantă, întrucât am încercat să setăm cât mai precis atmosfera piesei în scenă, folosindu-ne de un decor cât se poate de simplu, dar sugestiv.

Repetițiile cu trupa de teatru Nobody’s Group Bacău au decurs foarte bine datorită aplicării unei metode eficiente pentru munca în echipă:  feedback-ul constructiv. Astfel, progresul a fost din ce în ce mai vizibil de la o repetiție la alta.

În ceea ce privește scenografia, singura dificultate întâmpinată a fost inițial schimbarea decorului de la o scenă la alta, aspect care necesită multă atenție dar care a căpătat o formă precisă de-a lungul repetițiilor, rezultatul final fiind cel stabilit la nivel colectiv.

În momentul câștigării premiului am fost plăcut surprins, deoarece nu mă așteptam nici măcar la ideea de nominalizare. În final, vreau să mulțumesc trupei de teatru Nobody’s Group atât pentru colaborare, cât și pentru schimbul de experiență și energie avut de-a lungul acestei „călătorii”.”

  • Cel mai bun actor în rol principal: Vladimir Țeca (Brightside Drama București)

”Personajul pe care l-am jucat în ”#Yolo” este un adolescent pe nume Jack, care duce o viață cât se poate de normală, până în momentul în care află că are o tumoare, ceea ce îi schimbă complet viața. Mi-a fost pe de o parte destul de ușor sa abordez acest rol, deoarece, având aceeași vârstă cu personajul, am practic aceeași experiență și aceeași înțelegere a ceea se petrece. Am asociat tot ce pățește el în piesa cu lucruri care mi s-au întâmplat mie în viață și cu emoțiile pe care le-am simțit în momentele respective. În schimb, mi-a fost greu sa mă pun în pielea unui om care află o veste atât de tulburătoare, dar cu multă muncă am reușit să obțin o oarecare înțelegere.

Am început să lucrăm la această piesă în aprilie 2020, făcându-ne unele dintre cele mai frumoase amintiri. Câștigarea premiului m-a luat prin surprindere. Consider că este un premiu pentru toată trupa, având în vedere că e absolut sigur că nu aș fi putut să îl iau fără oamenii cu care am lucrat și mai ales, nu aș fi putut să îl iau fără coordonatorul nostru, Ionuț Niculae.”

  • Cea mai bună actriță în rol principal: Ioana Alexuc (Atelierul de Teatru Botoșani)

”Am interpretat-o pe Masa din “Trei surori” de A.P.Cehov – text după care am creat împreună cu trupa spectacolul “Mâine vom fi fericiți” . Înainte de a începe spectacolul propriu-zis, am avut câteva luni în care am discutat doar despre Cehov, i-am citit operele și am adaptat textul – luni în care Masa a apărut de la sine. 

Repetițiile au fost captivante, lucrul pe text fiind partea mea preferată. Lunile de “studiu” au cam pus pata pe Masa. Plus că e minunat să ai o echipă pasionată unde lucrează toți cu un chef nebun. Nu erau repetiții, ci întâlniri lungi în care discutam fiecare detaliu pus de Cehov – Unde? Cum? Din ce motive?.

Premiul a fost o surpriză plăcută și experiența I.D. Fest a fost bine primită – o despărțire dulce – I.D. Fest fiind primul meu festival cu Atelierul de teatru și, 4 ani mai târziu, ultima deplasare din experiența mea de liceean. 

O să îmi fie dor maxim și mulțumesc Atelierule, Lenuș și Geluș și I.D. Fest!”

  • Cel mai bun actor în rol secundar: Vladimir Tudoran (Aici Constanța)

”Personajul pe care l-am jucat eu, Jack mic, este un băiat de 10 ani foarte aerian, ce are un ceas în loc de inimă. Având acest handicap, el nu poate avea parte de emoții reale, mai ales de dragoste. El începe să descopere lumea adevărată printr-o serie de întâmplări frumoase, dar și periculoase. 

 

Pentru mine acest rol a fost ușor de interpretat, deoarece mi s-a potrivit ca o mănușă, având un fizic și o voce care m-au avantajat. Când am aflat că am câștigat, eram în tren împreună cu ceilalți din trupă, în drum spre Constanța ,venind de la un alt festival. M-am bucurat pentru că era primul trofeu câștigat de mine și era și primul festival de teatru în care am jucasem. Ceilalți au început să mă felicite și a fost un moment extraordinar! Ah și țin să menționez că am cam trezit tot vagonul și era să primim o reclamație, dar a fost ok. ”

  • Cea mai bună actriță în rol secundar: Iris Maria Nica (Nobody’s Group Bacău)

”Cu rolul Liei am încercat să mă joc destul de mult, să încerc lucruri diferite la fiecare repetiție, chiar și la fiecare spectacol. Piesa de teatru „ADN” se bazează mult pe relațiile dintre personaje, pentru care toți am lucrat foarte mult.

Repetițiile au fost destul de obositoare, în principal pentru cât text am avut de învățat. Dar toți cei din trupă au fost foarte de înțelegători și m-au ajutat de fiecare dată. Am primit foarte mult feedback de la fiecare în parte, fără de care interpretarea Liei nu ar fi fost ceea ce este azi. 

 

Am primit vestea că am câștigat când eram la Suceava cu majoritatea colegilor de trupă. Am fost cu toții anunțați de premii de către un alt coleg. Am sărit în sus și ne-am îmbrățișat cum o facem de obicei, „group hug”.

Nicio fărâmă din munca noastră nu este pentru premii, ci pentru respectul nostru față de artă și dorința de a crește constant. Dar să primești astfel de apreciere și validare din partea unui juriu format din oameni care profesează în domeniul teatrului, e un sentiment extraordinar.”

  • Premiul Special al Juriului:

•Personajul colectiv „Fata” (Brainstorming București)

”Când am început să dramatizăm eseul, cea mai mare îngrijorare avea legătură cu repetițiile și cu faptul că va trebui să portretizăm victime și abuzatori. A existat mereu o mică frică, care se clădea cu fiecare scenă nouă, dar care ulterior s-a disipat. 

Am pornit repetițiile cu gândul că nimeni de aici nu trebuie sa joace sau să fie ceea ce indică textul la prima vedere. Am rămas mereu destul de detașați, încât să păstrăm o atitudine sănătoasă, însă destul de implicați, pentru a nu omite greutatea și importanța spectacolului.

În mod evident, e imposibil să nu te bucuri pentru un premiu. Cu atât mai mult în contextul în care pe durata repetițiilor, personajul colectiv „Fata” a născut cele mai multe dubii și îngrijorări, temându-ne că e prea abstract, prea haotic și greu de înțeles. 

Din acest motiv, ne-am petrecut zile întregi lucrând doar cu acest personaj, care ulterior s-a sedimentat așa cum ne-am fi dorit, deși noi încă nu știam asta. Prin urmare, deși nu e definitoriu pentru calitatea spectacolului, premiul ne-a dat un mic semn că ceva a fost bine în ce am făcut cu acest personaj.”

•Iarina Chiciu pentru traducerea spectacolului „ADN” (Nobody’s Group Bacău)

”În raport cu noi, ADN are o poveste cel puțin interesantă. Încerc să-mi canalizez talentul latent de cronicar spre a-i face onoare.

Luminița acestui spectacol a început să pâlpâie pe radarul trupei în 2018, adică acum trei ani. Dintre spectacolele propuse la momentul respectiv, ”ADN” ne atrăsese cel mai tare, stilul dramatic având un farmec aparte. După ce am convenit că ”ADN” e ‘aleasa’, m-am oferit să o traduc pentru că-mi plăcea enorm textul, dar și pentru că așa-mi puteam instrumenta apetența pentru engleză. S-a ajuns să nu jucăm ”ADN” în 2018 pentru că, realistic vorbind, nu ni se potrivea mănușă din considerentul distribuției, așa că am optat pentru alt spectacol. ”ADN” a intrat într-un fel de penumbră, ascunzându-se prin arhivele noastre digitale. Dar uite-ne aici, în 2021, cu o generație complet nouă care a dat viață spectacolului. Și încă cum. 

Traducerea a fost o aventură. Faptul că procesul în sine implică o atenție imensă asupra nuanțelor lingvistice și asupra contextului mi-a oferit o portiță binevenită de a rumina textul. Fiecare secvență în care Leah era surprinsă în monolog îmi stimula secreția de serotonină, drept să spun. Pe de altă parte, aveam și momente în care-mi mai puneam la îndoială integritatea mentală. Nici moartă nu mi-am putut da seama cum ar fi trebuit să interpretez didascalia ‘beat’. În plus, a fost cumva frustrant să văd anumite replici pierzându-se în traducere.

În ceea ce privește Premiul Special, pot descrie reacția mea doar printr-un artificiu publicitar ieftin: ȘOC. Exact așa, scris cu majuscule. Poate chiar și cu bold. Vestea a determinat în mine un șir de reacții în lanț, începând de la ‘stai, ce ?’ la ‘WOOOOOOO’. Ultima interjecție este încă în vigoare. 

Addendum : le-am mai zis-o alor mei, dar vreau s-o fac și într-un articol. Vă iubesc și-s tare, tare mândră de voi.” 

  • Premiul Coca Bloos: Otilia Rojniță ( InTheSpot Bacău)

”Personajul meu, Bianca, e o tipă foarte interesantă din punctul meu de vedere. De exemplu, mi s-a părut surprinzător că Bianca nu a plâns niciodată până în pragul morții, o trăsătură anormală pentru o adolescentă de 16 ani. 

Am vrut să explorez, să-mi imaginez o fată puternică, în momentul în care a început să plângă să se simtă mai mirată de faptul că plânge decât de faptul că se află într-o situație fără scăpare.

Repetițiile au fost extraordinare. Îmi iubesc trupa din toată inima. Când am început să lucrăm serios, toată lumea a respectat asta. Toată lumea se asculta reciproc. E un fenomen fascinant cum un grup de adolescenți cu scop comun se pot coordona atât de bine unii pe alții. 

Când am auzit că am câștigat premiul Coca Bloos, am încremenit pur și simplu. A fost și foarte amuzant că eu nu eram în apelul de pe Zoom și eram în telefon cu oamenii prezenți la premierea online. Nu înțelegeam nimic în prima instanță și după am auzit cum toți au început să țipe și să se bucure și eram foarte confuză. Premiul acesta a fost tot de ce aveam nevoie pentru a-mi definitiva decizia de a da la teatru.”

  • Cel mai bun ONE WOMEN SHOW: 

•Victoria Ionescu

”Personajul pe care l-am jucat este în ultimă instanță o fată care explică de ce și cât de important este teatrul pentru ea, sunt eu. Poate sună ciudat, însă eu m-am îngrijorat mai mult decât să mă bucur când am început să văd actoria ca ceva ce aș vrea să aprofundez și să profesez, știind clar că mama mea nu ar fi deloc de acord și că nu ar fi o viață tocmai “liniștită”. Dar atunci când dai de adevăr, ai datoria să îl recunoști și să îl accepți.

Am “încorporat” personajul în mine. Așa a devenit mai vulnerabil, a zâmbit mai mult, a avut grijă să nu vorbească prea mult pe un ton iritat, s-a bucurat nespus să povestească despre dragoste și a vorbit despre părinții ei cu un sentiment mixt între înțelegere și regret.

M-am simțit ca și cum aș fi câștigat încă din momentul în care am terminat și am intrat din nou în culise. Înainte să sune extraordinar de arogant, vreau să explic: cel mai mare câștig pentru mine a fost faptul că am reușit să fac ceea ce mi-am propus. 

Când am aflat că am luat un premiu pentru ceea ce făcusem, m-am bucurat pentru că a venit ca o confirmare că ceea ce fac este bine, că pot avea în continuare încredere în mine să explorez această “zonă”. Am zâmbit și când festivitatea s-a încheiat și am închis calculatorul, m-am luat la propriu de una singură în brațe și mi-am spus felicitări, am stat la mine în cameră, am ascultat muzica, am plâns puțin, am asimilat practic momentul și apoi le-am dat părinților mei mesaj pe grupul de WhatsApp al familiei că am luat premiul.”

•Maria Țapușa

”La început mi-a fost foarte greu să înțeleg personajul pentru că nu era în totalitate creat de mine și ușor-ușor mi-am dat seama că trebuie să-i găsesc niște caracteristici în care să mă regăsesc ca să îmi fie mai ușor și după s-a omogenizat totul, ieșind această tânără vulnerabilă și firavă, care țintea sus pentru a deveni actriță.

Repetițiile au fost puține și încărcate de tensiuni cu mine pentru că îmi doream foarte mult ca momentul să aibă o finalitate frumoasă și uite că așa a și fost .

Dat fiind că nu aveam foarte multe repetiții în spate, mi-am dat seama că singurul lucru pe care pot să-l fac e să am încredere în mine și să transmit energia mea bună publicului.

Am fost foarte fericită și mai ales recunoscătoare coordonatorului meu Tiberiu Roșu, care a avut răbdare cu mine, m-a îndrumat și m-a ajutat cu indicații pentru a ajunge la acest rezultat.”

Ore întregi de repetiții și muncă asiduă stau în spatele fiecărui premiu și fiecare rezultat în parte este o dovadă de ambiție și voință! 

Rămâi aproape ca să afli ce surprize pregătește cea de-a 23-a ediție I.D. Fest!

Articol scris de Delia Lupu

Citește și:

http://idfest.ro/2021/09/25/i-d-fest-editia-22-o-zi-la-festival/

https://idfest.ro/2021/09/10/editia-22-i-d-fest-se-intoarce-acasa/

https://idfest.ro/2021/05/30/voluntariatul-din-suflet-pentru-suflet/

Tags:

    Related Posts
    Leave A Comment

    Leave A Comment